Institutul de cercetare dedicat sfeclei de zahăr din România a ajuns într-un stadiu de paragină avansată, cu terenuri reduse, echipamente depășite, și echipă de doar trei angajați din 300 cât era acum câteva decenii.

Pe parcursul ultimilor ani, institutul a pierdut finanțare și a fost afectat de închirieri necontrolate, cu pierderi și datorii acumulate de firme care nu și-au respectat obligațiile contractuale.

Specialiștii și fostele autorități recunosc că această degradare a cercetării agricole și producției a redus capacitatea țării de a produce zahăr, făcând-o dependentă de importuri masive.