În 1949, la doar 7 ani, Margareta Spînu Cemîrtan și familia sa au fost deportați în Siberia pe motivul unei acuzații legate de o activitate comercială minoră a tatălui său. Deportarea a fost brutală, fără posibilitatea de a lua bunuri personale.

Drumul spre Siberia a durat trei săptămâni, într-un vagon destinat animalelor, cu condiții inumane, hrană precară și amenințări constante, inclusiv împușcături în aer pentru a preveni evadările.

După sosirea în Siberia, familia a fost plasată într-un sat izolat unde au trebuit să supraviețuiască în condiții extreme, mai ales iarna, și Margareta continuă să povestească aceste experiențe pentru a păstra vie memoria victimelor regimului sovietic.