Arheologii francezi au identificat un zid subacvatic de mari dimensiuni lângă insula Île de Sein, datând aproximativ din anul 5.000 î.Hr. Structura, lungă de 120 de metri și lată în jur de 20 de metri, este considerată cea mai mare construcție subacvatică găsită până acum în Franța. Se crede că acest zid a fost fie o capcană pentru pescuit, fie un dig pentru protecție împotriva creșterii nivelului mării.

Zidul conține monoliți verticali care erau probabil baza unor elemente de susținere pentru o plasă de pescuit. Aceasta indică faptul că populația care a construit zidul avea cunoștințe avansate în prelucrarea pietrei și o organizare socială avansată, care îi permitea să realizeze astfel de structuri solide ce au rezistat milenii.

Descoperirea face lumină asupra dispariției unei societăți neolitice locale, posibil din cauza creșterii nivelului mării, și sugerează legătura între miturile bretone despre orașe scufundate și realități istorice. Astfel, arheologia marină aduce informații cruciale despre adaptările umane la schimbările de mediu în preistorie.