Rata abandonului școlar în România atinge în continuare cote ridicate, fiind printre cele mai mari din Uniunea Europeană, cu cauze adânci în sărăcie și lipsa accesului la educație.

Părinții, din comunități dezavantajate, văd copiii ca forță de muncă, iar autoritățile locale nu dispun de date sau intervenții eficiente pentru a combate fenomenul.

Programele guvernamentale recente urmăresc să sprijine elevii vulnerabili, dar problemele persistă și necesită o implicare mai amplă și coordonată a tuturor instituțiilor.