Otto von Bismarck a introdus în Germania din secolul al XIX-lea primele forme de stat social prin asigurări sociale și pensii, nu ca gest progresist, ci pentru a preveni revoluția socialistă.

Aceste scheme sociale au fost concepute să protejeze muncitorii de riscurile vieții și au fost inițial respinse de socialiști ca metode de a-i cumpăra pe muncitori pentru a-i împiedica să schimbe sistemul capitalist.

Statul bunăstării nu oferă beneficii gratuite, ci este susținut de impozite și contribuții sociale ale cetățenilor, oferind securitate cetățenilor prin solidaritate și programe colective.