Revoluția din decembrie 1989 a fost marcată de violență extremă și pierderi semnificative de vieți, cu peste o mie de morți și mii de răniți, fiind un proces traumatic și neclar, spre deosebire de tranzițiile pașnice din alte țări est-europene.

Momentul de cotitură al revoltei s-a situat la București în decembrie, dar începuturile au fost în orașe precum Iași, unde disidența a fost dur reprimată. După căderea oficială a regimului, haosul și violența au continuat, iar multe întrebări despre evenimente rămân încă fără răspuns.

Frontul Salvării Naționale a preluat puterea politic, dar reprezentând continuarea elitei comuniste, blocând astfel reformele profunde. Această continuitate a autoritarismului a afectat consolidarea unei democrații reale, lăsând în urmă un sentiment de impunitate și nostalgie.