Nașterea Domnului este redată în evangheliile lui Matei și Luca, cu mici diferențe privind detaliile, dar unanim recunoscută ca având loc în Betleem. În folclorul românesc există diverse legende, precum cea a bătrânilor Crăciun și Crăciunoaia, ce ilustrează ajutorul și miracolele atribuite acestei sărbători.

Biserica Nașterii Domnului din Betleem, construită în secolul al IV-lea și refăcută ulterior, rămâne un loc de pelerinaj important. Sărbătoarea Crăciunului s-a desprins de Bobotează în secolul al IV-lea, avea o semnificație religioasă adăugată miturilor și obiceiurilor păgâne dinainte, iar românii au continuat tradiția colindatului și oferirii darurilor.

În cultura românească, Crăciunul este însoțit de numeroase datini și superstiții, inclusiv obiceiuri ca plugușorul, sorcova sau jocurile cu măști. Bradul împodobit este un element mai recent, iar tradițiile rurale păstrează credințele legate de prosperitate și respectul față de sufletele morților, toate acestea subliniind importanța spirituală și socială a sărbătorii.