Antonio Andrei, student nevăzător la Conservator, a găsit în muzică nu doar o formă de exprimare artistică, ci și o modalitate de afirmare personală. Deși inițial i-a fost greu să fie acceptat la școli de muzică din cauza dizabilității, pasiunea l-a determinat să continue și să exceleze.

Cu ajutorul său, Conservatorul a implementat materiale educaționale în braille și alte instrumente adaptate pentru studenții cu deficiențe de vedere. Profesorii și colegii apreciază dedicarea și talentul său, subliniind că mediul muzical trebuie să fie incluziv.

Această experiență a lui Antonio demonstrează importanța facilităților accesibile și a sprijinului pentru persoanele cu dizabilități în educația artistică, deschizând drumuri pentru o societate mai incluzivă și mai sensibilă la diversitate.