Concertul de Anul Nou de la Viena a fost mult timp perceput ca o manifestare solemnă și ritualică, separată de originile muzicii valurilor de către familia Strauss, care erau creații destinate petrecerii și dansului popular.

Dirijorul Yannick Nézet-Séguin a propus o abordare mai vie și naturală, eliberând muzica de încrâncenarea intelectuală și reintegrând-o în contextul său originar de divertisment și socializare, amestecând respectul pentru tradiție cu dinamismul autenticității.

Istoria acestui concert este marcată de controverse legate de perioada nazistă și de transformarea ulterioară în instituție culturală, iar noua interpretare invită la o reflecție asupra modului în care tradițiile artistice trebuie revizuite și adaptate.