Chiar dacă România este unul dintre cei mai importanți producători de țiței din UE, beneficiul acestui lucru este diminuat de faptul că petrolul extras intră pe o piață regională deschisă, iar produsele petroliere pot fi importate sau exportate conform prețului și cererii, ceea ce face prețul local dependent de cotațiile internaționale.

În plus, rafinăriile românești nu acoperă integral consumul intern, iar costurile de prelucrare și logistică influențează prețul final plătit de consumatori. Taxele, în special accizele și TVA, reprezintă mai mult de jumătate din prețul benzinei la pompă.

Spre exemplu, adaptarea taxelor a dus la creșterea prețului final în ciuda scăderii prețului țițeiului, făcând prețurile mai dependente de fiscalitate decât de evoluția pieței petroliere brute, comparativ cu SUA, unde taxele sunt mult mai reduse.