Automutilarea reprezintă gestul prin care copilul sau adolescentul își provoacă durere fizică pentru a face față unui disconfort emoțional intens. Aceasta poate include tăieturi, arsuri, zgârieturi sau alte forme de auto-rănire, care sunt adesea confundate cu simple crize de comportament. Este important să recunoaștem că aceste manifestări sunt un semnal de alarmă privind starea emoțională a copilului.

Părinții adeseori întâmpină dificultăți în identificarea automutilării, considerând că este doar o fază sau expresia unei reacții la stres. Semnele pot fi subtile, cum ar fi purtarea hainelor cu mâneci lungi chiar și în sezon cald sau răni care se vindecă greu. Psihologii avertizează că un astfel de comportament este o metodă de a gestiona emoții puternice, precum tristețea, frica sau furia.

Intervenția timpurie este vitală pentru prevenirea escaladării automutilării. Este necesară o comunicare deschisă, empatică, și, deseori, sprijin psihologic profesional. Părinții trebuie să evite judecățile și să ofere un mediu sigur pentru exprimarea emoțiilor copilului, iar în unele cazuri se recomandă consilierea de specialitate pentru a ajuta la gestionarea durerii emoționale.