Corina Ungureanu, fostă campioană mondială și antrenoare, explică faptul că gimnastica românească a suferit schimbări majore în ceea ce privește efortul, performanța și vârsta sportivelor. Ea identifică lipsa investițiilor în infrastructură și antrenori ca principale cauze ale declinului actual.

Fosta gimnastă descrie condițiile dificile din timpul comunismului, când antrenamentele se desfășurau în săli reci și dotări limitate, dar cu o disciplină rigidă și un singur scop clar: performanța sportivă. În prezent, dinamica socială și culturală diferă, iar concurența internațională este mult mai puternică și echilibrată.

Ungureanu mai subliniază dificultățile legate de relația dintre antrenori și sportive, în contextul temerilor privind abuzurile și interpretările greșite ale comportamentului în săli. Ea afirmă că România investește în sport, dar resursele nu sunt direcționate eficient, mai ales la nivel local.