Recesiunea tehnică se măsoară prin scăderea PIB-ului real în două trimestre consecutive, iar impactul asupra familiilor include salarii înghețate, reducerea orelor suplimentare, creșterea costului vieții și limitarea cheltuielilor discreționare.

În această perioadă, familiile pot simți că banii sunt mai puțini, pot apela la economii sau credite, iar deciziile importante sunt amânate, însă nu sunt valabile concedieri masive sau scăderi dramatice ale veniturilor.

Ieşirea din recesiune necesită creștere economică reală susținută, stabilizarea șomajului și creșterea producției, adesea facilitate de politici fiscale și monetare stimulative, pentru a relansa consumul și investițiile.