Fiecare criză economică este percepută drept unică, însă se bazează pe aceleași mecanisme psihologice și financiare ce conduc la bule speculative care inevitabil izbucnesc.

Memoria colectivă este scurtă, iar ciclicitatea economică și presiunile financiare împiedică învățarea pe termen lung, însoțite de ego-urile umflate și narațiuni rescrise post-criză.

Sistemul financiar oferă recompense în condiții bune și limitează răspunderea la pierderi, stimulând asumarea de riscuri exagerate, ceea ce crește probabilitatea declanșării unor crize economice viitoare.