În februarie 1917, Bucureștiul era sub ocupație germană, cu o populație afectată de frig, foamete și lipsuri severe. Cenzura era strictă, iar clădiri erau rechiziționate de către forțele ocupante.

Regele Ferdinand și guvernul se refugiaseră la Iași, iar orașul trecea prin momente de umilință și agresiune, cu confiscări inclusiv ale plăpumilor din locuințele oamenilor.

Intrarea armatei germane în capitală a fost marcată prin defilări și ocupația brutală, iar atmosfera era tensionată, cu oameni care vorbeau în șoaptă despre război și sperau la o schimbare favorabilă.