Selly a declarat că educația din România nu a avut niciodată o prioritate reală cu o strategie consistentă, cifrele schimbărilor frecvente de miniștri dovedind incoerența sistemului în ultimele trei decenii.

El și-a exprimat preocuparea pentru lipsa pregătirii practice a elevilor pentru viața reală și piața muncii și a remarcat inegalități importante între liceele din orașe mari și cele din mediul rural.

Pe de altă parte, a apreciat aspectele pozitive, cum ar fi numărul mare de studenți, inclusiv străini, care aleg să studieze în România, dar a insistat că reforma educațională este urgentă.