România are o infrastructură petrolieră importantă și stocuri strategice de produse petroliere, însă aproape jumătate dintre acestea sunt externalizate, adică depozitate în alte state membre ale Uniunii Europene. Această situație ridică întrebări privind accesul eficient al țării la resursele strategice, mai ales în condiții de criză dură.

Președintele Asociației Energia Inteligentă arată că declararea stării de urgență petrolieră este justificată doar în caz de criză reală de aprovizionare, nu pentru reglementarea prețurilor sau reducerea accizelor, care pot fi gestionate prin instrumente obișnuite de politică economică.

Principala problemă este credibilitatea autorităților în furnizarea și gestionarea acestor stocuri, precum și organizarea și capacitatea depozitării interne, care ar putea evita menținerea unor cantități semnificative în exterior. Legea indică clar faptul că statul are responsabilitatea pentru existența stocurilor, indiferent de proprietatea lor formală.