România este curtată de state europene pentru acces la resurse şi rute energetice, dar nu îşi asumă rolul şi nu negociază dur pentru poziţia sa.

Chisăliţă subliniază că autonomia energetică, infrastructura integrată şi parteneriatele strategice sunt pilonii unui pol de securitate energetică europeană.

Fără decizii rapide şi asumare, România riscă să rămână doar un coridor pentru decizii externe, pierzând influenţă importantă în regiune.