Potrivit monitorului social realizat de Fundaţia Friedrich-Ebert-Stiftung România, în 2024, ponderea populației aflate în sărăcie înainte de transferuri sociale a fost de 23,4%, sub media UE de 24,6%. România ocupă astfel locul 19 din cele 27 de state membre în acest indicator. Bulgaria, Estonia și Lituania au cele mai ridicate rate ale sărăciei înainte de transferuri sociale.

După transferurile sociale, cu excepția pensiilor, rata sărăciei în România scade la 19%, plasând țara pe locul 8 în UE. Cu toate acestea, impactul acestor transferuri în reducerea sărăciei este redus, doar cu 4,4 puncte procentuale, similar cu Ungaria și Grecia, față de țări precum Irlanda, Belgia sau Danemarca, unde reducerea este mult mai semnificativă.

Datele mai arată că România alocă 12,8% din PIB pentru protecția socială, cu o pondere ridicată a populației sărace și a celor vârstnici, ceea ce indică faptul că cheltuielile sociale sunt mai degrabă insuficiente sau ineficiente. Astfel, ideea că statul cheltuiește prea mult pentru protecția socială este un mit în contextul actual.