Pentru mulți copii din România, Paștele înseamnă absența părinților care muncesc în străinătate, întrucât aproape jumătate dintre aceștia nu reușesc să revină acasă în această perioadă festivă din cauza costurilor ridicate și a timpului scurt disponibil.

Această situație generează sentimente de dor și anxietate în rândul copiilor, care devin adesea retrași sau agresivi, iar telefonul repetă legătura cu părinții fără să poată compensa lipsa prezenței fizice.

Statul și societatea românească se confruntă cu provocarea sprijinirii acestor copii crescuți, în multe cazuri, la distanță, în condiții psihologice dificile și lipsa unui suport suficient.