În intervalul 1945-1973, lumea occidentală a creat cea mai vastă clasă de mijloc, printr-un regim economic ce a combinat politici fiscale progresive și investiții publice ample. Aceasta a crescut cererea internă și a stimulat inovația și productivitatea.

Modelul nu a fost apanajul guvernelor socialiste, ci un consens larg care a redus inegalitatea, crescând coeziunea socială și performanța economică. Redistribuirea a fost motorul creșterii, nu invers.

România, beneficiind de convergența cu media UE și fondurile europene, are potențialul de a implementa o versiune adaptată a acestui model prin concentrarea pe colectarea fiscală eficientă, investiții în infrastructură, industrie și educație, precum și reforme administrative și politice de durată.