Guvernele minoritare din România, precum cele conduse de Tăriceanu sau Cioloș, au funcționat prin negocieri punctuale în Parlament, însă au fost expuse riscurilor precum moțiuni de cenzură și blocaje legislative.

Coalițiile mari au asigurat o stabilitate numerică mai mare, facilitând trecerea reformelor și bugetelor, dar au implicat și negocieri complexe între parteneri cu priorități diferite.

Experiențele din ultimii ani arată o tendință spre coaliții largi pentru a asigura stabilitate și implementarea programelor în condiții de presiune economică și geopolitică intensă.