În Europa, tot mai mulți tineri educați, care călătoresc și cunosc mai multe limbi, se orientează către partide de extremă dreaptă, care le oferă o narativă profundă despre identitate culturală și apartenență.

Distincția față de discursul Uniunii Europene rezidă în faptul că extrema dreaptă construiește povești înrădăcinate cultural, pe când UE oferă doar cadrul instituțional și drepturi, lipsită de o componentă identitară emoțională.

Această situație a dus la creșterea impactului partidelor naționaliste în alegerile europene, forțând instituțiile să regândească modalitățile de implicare culturală și civică a cetățenilor tineri.