Sindromul de fragilitate în rândul vârstnicilor indică o vulnerabilitate crescută la evenimente stresante, marcând o scădere a rezervelor biologice și funcționale, diferențiindu-se de procesul natural de îmbătrânire. Evaluarea precoce poate transforma această stare într-una gestionabilă prin intervenții specifice.

Prevenția primară se axează pe adoptarea unui stil de viață sănătos, cu activitate fizică regulată și alimentație echilibrată, menite să păstreze masa musculară, echilibrul și autonomia. Prevenția secundară presupune screening funcțional pentru identificarea persoanelor cu risc de declin rapid.

Evaluările multidimensionale, care includ măsurători funcționale și testarea nutrițională, sunt importante, mai ales în cazul populației vârstnice care suferă de multiple afecțiuni cronice. În România, încă există provocări privind integrarea acestor practici în sistemul medical curent.