Experimentele realizate cu gândaci americani au evidențiat că, deși individual insectele își modifică rapid adăpostul când condițiile se schimbă, grupurile mari provin să rămână în locul inițial ales, datorită influenței sociale dintre membri.

Memoria colectivă nu este rezultatul memoriei indivizilor, ci a dinamicii sociale, fiecare gândac fiind atras de prezența celorlalți într-un anumit adăpost, iar odată formată o colonie suficient de mare, această atracție domină factorii de mediu.

Simulările computerizate au confirmat acest mecanism, indicând faptul că astfel de comportamente pot existau și la alte specii care iau decizii collective, cum ar fi furnicile sau stolurile de păsări.