Filmul „Odiseea” al lui Nolan este interpretat ca o odisee modernă, concentrată mai puțin pe gloria războinicului și mai mult pe lupta personală de a reveni acasă schimbat de experiențe și confruntarea cu o realitate în schimbare.

Autorul face o paralelă cu cântecele „Home at Last” de Steely Dan și „Song to the Siren” a lui Tim Buckley, sugerând că chemarea sirenelor reflectă dorințe contradictorii și ambiguități ale omeniri.

Filmul evită reprezentarea sirenelor pentru a menține misterul, iar personajul lui Ulise devine un simbol al omului obosit de lupta interioară, dezvăluindu-se vulnerabil în fața celor care l-au așteptat acasă.