În manualele mai vechi de limba română, la lecția despre Ioan Slavici, lipsea un detaliu important: fotografia celui mai tânăr nepot al său, Mircea, bunicul scriitorului Filip Florian, o metaforă a selectivității memoriei istorice.

Filip Florian reflectează asupra modului în care bucățile de istorie sunt păstrate sau ascunse, iar aceste manipulări pot alimenta extremismul și influența percepțiile societale. El vorbește și despre legăturile de familie ca elemente definitorii ale identității.

Interviul abordează și teme sensibile legate de trecutul politic și cultural al României, relevând conexiuni între istorie, literatură și maniera în care sunt construite narațiunile oficiale.