Specialista Monica Ioniță-Scholz explică că Dunărea nu are un debit total redus anual, ci o modificare a distribuției apei pe parcursul anului, cu topiri timpurii și ierni mai calde care transformă disponibilitatea apei. În consecință, verile foarte calde au debite mai scăzute în România.

Ea subliniază impactul important al lacurilor de acumulare și barajelor, precum cele de la Porțile de Fier, care pot regla doar parțial fluctuațiile și nu pot compensa o secetă regională severă, afectând navigația și funcționarea ecosistemelor din Delta Dunării.

Schimbările climatice majore prevăzute includ temperaturi ridicate, valuri de căldură frecvente și riscuri sporite de secetă, ceea ce face ca gestionarea resursei de apă a Dunării să devină critică pentru România și țările riverane.