China, prin stocarea masivă și controlată a petrolului, modificarea exporturilor și reducerea consumului intern, a putut tempera șocurile din aprovizionarea globală determinate de conflictul din Iran.

Această strategie i-a permis să influențeze prețurile țițeiului mai eficient decât unele state membre OPEC, acționând unilateral și rapid în decizii interne.

În condițiile actuale, China rămâne un actor central, iar controlul său asupra pieței contribuie la stabilizarea prețurilor și evitarea unor crize majore legate de energie.