Contactul vizual în conversații nu este o regulă fixă, dar experții observă că oamenii tind să privească mai mult pe celălalt când ascultă decât când vorbesc, ochii lor efectuând mișcări subtile și schimbătoare.

Acest contact vizual este mai mult decât o formă de politețe, ajutând la conectarea socială, stimulând creierul și generând eliberare de oxitocină, peptide implicate în legăturile sociale și empatie.

De asemenea, contactul vizual oferă informații despre starea emoțională și intențiile interlocutorului și nu presupune o privire fixă continuă, ci una dinamică, însoțită și de alte indicii nonverbale.