O secetă istorică a redus drastic nivelul apei Dunării în Ungaria, expunând complet «Stânca Foametei», un simbol alarmant din istoria locală. Această situație provoacă efecte grave asupra agriculturii și aprovizionării cu apă potabilă.

Fermierii au înregistrat pierderi uriașe, unii susținând că recoltele s-au uscat și că pagubele depășesc cu mult cele din anii precedenți. Criza a determinat autoritățile să asigure distribuții de apă către comunitățile afectate.

În consecință, centralele nucleare care folosesc apa Dunării pentru răcire au fost nevoite să reducă activitatea, iar drumurile și zonele riverane s-au transformat în peisaje dezolante cu ape foarte scăzute și sol crăpat.