De la atacurile cu rachete V-1 în 1944 asupra Londrei, armatele occidentale au trebuit să-și adapteze rapid sistemele de apărare în fața unor noi amenințări automate. Acum, România și Moldova confruntă o nouă provocare prin incursiunile frecvente ale dronelor rusești în spațiul aerian, testând reziliența și viteza de reacție a NATO.

Incidentul recent cu o dronă doborâtă deasupra României, în apropierea graniței cu Ucraina, și pierderile economice generate de interceptările repetate (Patriot costă milioane, dronele câteva zeci de mii de dolari) subliniază un dezechilibru legat de costuri între agresor și apărare.

România a dezvoltat legislații și sisteme de apărare dedicate dronei, însă sincronizarea răspunsului trebuie să țină pasul cu frecvența și sofisticarea atacurilor. Experiența poloneză arată că o apărare fermă este posibilă fără escaladări mai ample, dar obstacolele sunt mai ales de natură tehnică și bugetară.