Deși România a primit mult mai mulți bani de la Uniunea Europeană decât a contribuit, zone întinse ale țării, în special în mediul rural, nu au beneficiat de dezvoltare echilibrată, dezvoltându-se "buzunare de subdezvoltare".

Această situație este cauzată de faptul că fondurile europene sunt alocate prin competiții care favorizează comunitățile cu capacitate administrativă și infrastructură existentă, excluzând astfel zonele fără resurse adecvate pentru accesarea proiectelor.

Soluțiile propuse includ investiții direcționate în infrastructura critică, gestiune descentralizată și sprijin tehnic adecvat pentru comunitățile vulnerabile, pentru a combate cercul vicios al subdezvoltării.