Conform medicului D.D. Niculescu, țăranii români din secolul al XIX-lea aveau o alimentație săracă, bazată în principal pe mămăligă, legume fierte și puțin pește sărat, respectând cu strictețe peste 185 de zile de post anual.

Carnea era consumată foarte rar, în special la sărbători, de către țăranii mai înstăriți, iar ouăle și lactatele erau accesibile tot celor bogați și doar în anumite ocazii.

Studiul evidențiază o sărăcie alimentară acută în mediul rural, accentuată de regulile religioase stricte, care afectau nutriția și sănătatea generală a populației țărănești.