Disputele din estul Mării Mediterane au evoluat de la cine deține zăcămintele la cine controlează infrastructura de export, esențială pentru comerțul cu gaze naturale.

Egiptul deține terminale importante de lichefiere și platforme plutitoare de regazificare, facilitând exporturile către Israel, Cipru și alte țări, dar se confruntă cu provocări legate de disponibilitatea infrastructurii interne.

Turcia mizează pe diversificarea surselor, dezvoltarea producției locale și poziția sa geostrategică pentru a deveni un hub regional, deși se confruntă cu dificultăți de credibilitate și percepții privind rolul său în redirecționarea gazelor rusești.