Ernesc și Ludovic Ruffer au fost pionieri în producția de teracotă decorativă și ceramică de lux în România, realizând sobe care îmbină funcționalitatea cu estetica artistică, fiind integrate natural în arhitectura eclectică, Art Nouveau și neoromânească a caselor din București.

Sobe precum cele din Vila Nicolae Minovici sau Biserica Sfântul Silvestru impresionează prin cahlele pictate manual și calitatea smalțurilor, păstrându-și frumusețea și după un secol. Cu toate acestea, numeroase lucrări au fost pierdute în perioada comunistă și prin renovări necorespunzătoare.

Multe dintre acestea simbolizează o epocă și o măiestrie artistică aparte, fiind considerate patrimoniu național. Cazul sobelor Ruffer evidențiază importanța protejării și redescoperirii artei decorative în contextul valorificării moștenirii culturale românești.