Producția hidrocentralelor românești a fost redusă în timpul zilei, când radiația solară este maximă, uneori la minim istoric, în jur de 260-280 MW față de o capacitate instalată de peste 6.000 MW. Hidroelectrica preferă să producă dimineața și seara la prețuri mai bune.

Această situație este generată de aportul ridicat al energiei fotovoltaice și de scăderea debitului râurilor, fapt care impune păstrarea apei în lacuri pentru perioadele cu deficit sever, în special iarna conform strategiei energetice naționale.

În paralel, centralele pe gaze și pe cărbune au un rol crescut în asigurarea producției zilnice, rolul hidrocentralelor fiind limitat la reglaj de frecvență și vârfuri în afara orelor de producție solară.