Sistemele de urgență din România și alte țări europene sunt supraaglomerate din cauza numărului mare de pacienți care solicită servicii pentru probleme ce nu sunt urgente.

Țări ca Italia, Bulgaria sau Lituania aplică o taxă pentru pacienții care vin cu afecțiuni non-urgente, în scopul de a limita presiunea asupra camerelor de gardă, cu însă riscuri pentru accesibilitatea serviciilor.

Raed Arafat atenționează că diferențierea clară între urgențe și non-urgențe poate fi dificilă fără evaluare medicală și că există riscul ca pacienții vulnerabili să evite prezentarea la urgență din cauza costurilor suplimentare.