Elena Panţiru explică faptul că diferenţele în adaptarea angajaţilor străini în România nu sunt neapărat legate de ţara de provenienţă, ci mai degrabă de experienţa profesională anterioară, sistemul de formare şi calitatea recrutării. Aceşti factori influenţează modul în care aceştia învaţă şi îşi asumă regulile meseriei.

Conform mărturiilor angajatorilor, lucrătorii străini sunt foarte disciplinaţi şi punctuali, aspect care ţine de miză personală şi condiţiile legale sub care muncesc. Modul de raportare la procedurile de lucru variază în funcţie de cultura de muncă, dar investiţia în integrare oferă rezultate bune indiferent de origine.

În plus, angajaţii străini arată o mare disponibilitate pentru colaborare cu colegii români, iar cooperarea eficientă depinde de modul în care sunt integraţi în echipă. Prejudecăţile legate de naţionalitate sunt contraproductive, iar o atitudine deschisă a angajatorilor poate contribui la o forţă de muncă competitivă şi bine integrată.