Cercetătorii japonezi au analizat fragmente de ouă fosilizate în Patagonia și au concluzionat că titanozaurii au folosit incubatoare naturale, precum grămezi de materie vegetală în descompunere, pentru a menține temperatura optimă necesară dezvoltării ouălor, în condiții de climă rece.

Ouăle au fost depuse la latitudini sudice în timpul Cretacicului, într-un climat asemănător cu cel al orașului New York contemporan. Deoarece titanozaurii nu se puteau culca pe ele fără riscuri, era nevoie de o sursă de căldură externă asupra cuiburilor.

Această metodă este similară cu comportamentul unor specii actuale de crocodili și păsări, care construiesc cuiburi compostante. Descoperirea schimbă perspectivele asupra răspândirii și adaptării dinozaurilor în regiunile reci.