Sistemul educațional japonez se distinge prin faptul că elevii nu sunt forțați să răspundă oral la tablă sau să susțină teze în primii ani școlari. În schimb, copii au responsabilități importante, cum ar fi servirea mesei și curățenia în școli, activități realizate sub coordonarea cadrelor didactice.

Acest mod de organizare stimulează responsabilizarea elevilor și le oferă o pregătire practică utilă în viața de zi cu zi. De asemenea, școala promovează valori precum disciplina, respectul social și curățenia, fără a avea personal specializat pentru astfel de sarcini.

Diferențele vizibile între Japonia și România sunt semnificative, România având o rată ridicată a abandonului școlar și a analfabetismului funcțional. Experiența trăită de o mamă româncă stabilită în Japonia oferă o perspectivă clară asupra beneficiilor educației nipone în formarea elevilor.