În anul 1909, Bucureștiul a demarat trecerea de la tramvaiul tras de cai la cel electric, dar acest proces s-a transformat într-un imens scandal politic cunoscut drept Afacerea Tramvaielor. Atunci, administrația liberală condusă de Vintilă Brătianu a concesionat electrificarea către STB, o companie mixtă cu investitori belgieni, dominată de elitele liberale.

Un an mai târziu, schimbarea guvernului către conservatori a dus la denunțarea contractului ca fiind un tun financiar, declanșând o criză politică și administrativă. S-au adoptat legi pentru spargerea monopolului STB, iar lucrările au fost blocate, apărând proteste și acțiuni ilegale precum montarea șinelor pe furiș pe arterele orașului.

Această situație a degenerat într-o adevărată criză de stat și a afectat funcționarea transportului public în capitală, fiind un exemplu din istorie care arată cât de strâns legate erau infrastructura urbană și luptele politice locale.