Potrivit legislației române, un moștenitor trebuie să accepte sau să renunțe la moștenire în termen de un an de la decesul persoanei succesoare. Această acceptare poate fi expresă sau tacită, iar nerespectarea termenului poate duce la pierderea dreptului la moștenire, cu posibilitatea ca cota succesorala să fie redistribuită celorlalți moștenitori eligibili.

Nedemnitatea succesorală poate exclude un moștenitor dacă acesta a săvârșit fapte grave împotriva defunctului, cum ar fi omorul, ascunderea testamentului sau folosirea violenței pentru a influența dispozitive testamentare. De asemenea, moștenitorii pot renunța la moștenire, inclusiv din motive legate de datorii, cu respectarea prevederilor legale.

Dacă niciun moștenitor nu acceptă succesiunea în condițiile legale, moștenirea poate deveni vacantă și bunurile pot reveni administrației publice locale. De asemenea, moștenitorii rezervatari beneficiază de o protecție specială, însă trebuie să respecte termenul de un an pentru acceptare. Contestațiile privind pierderea dreptului la moștenire sunt posibile în anumite situații.