În timpul domniei împăratului Marcus Aurelius (161-180 d.Hr.), Imperiul Roman a folosit monede precum denarul de argint, iar din cauza necesității financiare generate de cheltuielile militare, conținutul de argint a fost redus treptat.

Practica de a dilua conținutul de argint, cunoscută sub denumirea de deprecierea cantității metalice din monedă, permitea emisia unui număr mai mare de monede fără o creștere proporțională a rezervelor de metal prețios, însă risca pierderea încrederii în monedă.

Cercetările moderne efectuate asupra monedelor antice prin metode avansate au confirmat aceste schimbări de compoziție, evidențiind impactul economic și politic al deciziilor monetare în lumea romană.