După ce regele Carol al II-lea a suspendat plățile către creditori în 1672, Anglia a devenit o țară prudentă în finanțe abia după Revoluția Glorioasă din 1688, când Parlamentul a obținut controlul asupra resurselor statului.

Acest echilibru politic între Whigs și Conservatori a redus riscul ca o singură voință să încalce contractele, creând un „angajament credibil” care a făcut creditors-se să aibă încredere în rambursarea datoriilor.

Ca rezultat, Banca Angliei a primit un împrumut uriaș și ulterior, statul englez s-a putut împrumuta mai mult și mai ieftin, exemplificând cum stabilitatea politică influențează pozitiv finanțele publice.