Pomana porcului este un obicei străvechi românesc legat de sacrificarea porcului în apropierea Crăciunului, cu origini în ritualurile dacice dedicate zeului Soare. Această practică se păstrează, de regulă, în jurul datei de 20 decembrie, în special de Sfântul Ignat, și simbolizează mulțumirea și dorința de protecție și prosperitate pentru anul ce vine.

Ritualul implică o masă comună unde familia, vecinii și cei care au participat la sacrificare sunt serviți cu primele bucăți de carne, alături de mămăligă caldă și vin, un moment ce întărește legăturile sociale și oferă speranță pentru binele comunității. Chiar și în mediul urban, pomana porcului se păstrează, carnea fiind adesea cumpărată, nu sacrificată în gospodărie.

Rețeta tradițională presupune folosirea cărnii mai împănate, coaste, slănină și cârnați, condimentate cu sare, piper, usturoi și cimbru, gătite în ceaun pe foc de lemne sau la aragaz în oraș. Se servește cu mămăligă, murături și un pahar de vin sau țuică, toate acestea respectând tradițiile menite să aducă sănătate și abundență.