Datele Eurostat relevă că în 2024 circa 40,7% dintre românii trăiau în locuințe supraaglomerate, marcând cel mai ridicat nivel din UE, comparativ cu o medie UE de 16,9%.

Supraaglomerarea locativă se definește prin lipsa unui număr minim de camere raportat la structura gospodăriei, ceea ce creează condiții improprii de locuit pentru familii.

România stă mult mai slab la acest capitol comparativ cu alte țări din regiune și UE, ceea ce arată nevoia unor politici publice mai eficiente pentru locuințe adecvate.